Declarația de credință de la Dortrecht anul 1632
                                                      ARTICOLUL II-Căderea omului
 
           
          Noi credem şi mărturisim că, în conformitate cu textul Sfintei Scripturi, primii noştri părinţi, Adam şi Eva, nu au rămas mult timp în starea fericită în care au fost creaţi, ci, după ce au fost ispitiţi de înşelăciunea şi şiretenia şarpelui şi de invidia diavolului, au încălcat înalta poruncă a lui Dumnezeu, şi astfel s-au răzvrătit împotriva Creatorului lor.

          Prin această neascultare "păcatul a intrat în lume, şi prin păcat moartea" ; astfel, "moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toţi au păcătuit", şi de aceea a venit mânia lui Dumnezeu şi condamnarea. Pentru acest motiv, primii noştri părinţi au fost alungaţi din Rai, pentru a cultiva pământul, pentru a suferi, şi pentru "a-şi mânca pâinea cu sudoarea frunţii lor", "până se vor întoarce în pământ, de unde au fost luaţi".

         Şi prin acest păcat ei s-au îndepărtat şi s-au înstrăinat de Dumnezeu, şi n-au putut găsi ajutor nici în ei, nici în urmaşii lor, nici în îngeri, în nici o creatură din cer sau de pe pământ, şi nu au fost răscumpăraţi sau împăcaţi cu Dumnezeu. Ei ar fi fost pierduţi pentru totdeauna, fără Dumnezeu, Căruia I-a fost milă de creaturile Sale, şi în îndurarea Lui a intervenit să-i ajute, şi a purtat de grijă pentru împăcarea lor cu El. Gen. 3:6,23; Rom. 5:12-19; Psalm 47:8,9; Apoc. 5:3; Ioan 3:16.
 

              ARTICOLUL III-Împăcarea omului cu Dumnezeu prin promisiunea venirii lui Cristos