Declarația de credință de la Dortrecht anul 1632
 
ARTICOLUL V-Legea lui Cristos, care este Sfânta Evanghelie, sau Noul Testament
 

 

     Noi de asemenea credem şi mărturisim că Cristos, înainte de a se înălţa la Cer, a stabilit şi instituit Noul Său Testament, şi l-a lăsat urmaşilor săi, să fie şi să rămână un testament veşnic, pe care El l-a confirmat şi pecetluit cu sângele Său cel scump ; şi în care El le-a poruncit ca nici un om sau înger să nu-l modifice, să nu scoată ceva sau să să nu adauge ceva. Ieremia 31:31; Evrei 9:15-17; Matei 26:28; Galateni 1:8; 1 Timotei 6:3; Apoc. 22:18,19; Matei 5:18; Luca 21:33.

      Şi El a spus ca acest Testament (în care este cuprinsă voia Tatălui Ceresc în ceea ce priveşte mântuirea oamenilor) să fie propovăduit, în Numele Său, prin preaiubiţii Săi apostoli, mesageri, şi slujitori (pe care El i-a ales şi i-a trimis în lume cu acest scop) la toate naţiunile, popoarele, în toate limbile ; apostolii au predicat pocăinţa şi înlăturarea păcatelor şi au arătat că El a spus că orice om, fără nici o deosebire, dacă este supus, prin credinţă, şi urmează, împlineşte şi trăieşte în conformitate cu învăţăturile Lui, este copilul lui Dumnezeu şi moştenitor de drept al Împărăţiei Cerurilor ;

    Astfel nimeni nu este exclus de la preţioasa moştenire a mântuirii veşnice, în afară de cei necredincioşi şi nesupuşi, cei împotrivitori şi cei nenăscuţi din nou, cei care dispreţuiesc mântuirea, cei care refuză mântuirea socotindu-se nevrednici de viaţa veşnică. Marcu 16:15; Luca 24:46,47; Romani 8:17; Fapte 13:46.  
  

                   ARTICOLUL VI-Pocăinţa şi îndreptarea vieţii