Declarația de credință de la Dortrecht anul 1632
 
  
 
 

Īn ceea ce priveşte evitarea celor excluşi din biserică, noi credem şi mărturisim că dacă cineva, fie că a dus o viaţă stricată fie că a avut o doctrină greşită, s-a īndepărtat atāt de mult īncīt să fie separat de Dumnezeu, după ce a fost mustrat şi exclus, acest om, īn conformitate cu doctrina lui Cristos şi a apostolilor Săi, trebuie evitat de către toţi membrii bisericii (mai ales de cei faţă de care a greşit), fie că este vorba de a mānca şi bea fie că este vorba de alte aspecte sociale.

Pe scurt, nu trebuie să avem de a face cu el ; pentru a nu fi mānjiţi prin interacţiunea cu el, şi să nu ne facem părtaşi păcatelor lui ; ci să fie făcut de ruşine, să fie afectat īn conştiinţa lui, şi īndemnat să-şi īndrepte căile. 1 Corinteni 5:9-11; Romani 16:17; 2 Tesaloniceni 3:14; Tit 3:10.

Totuşi, cānd cineva trebuie evitat şi mustrat, trebuie să folosim moderaţie şi discreţie creştină, pentru ca evitarea şi mustrarea să nu fie spre distrugerea lui, ci spre īndreptarea lui. Dacă acel om va fi īn nevoi, flămānd, setos, gol, bolnav, īn necaz, datoria noastră este, īn conformitate cu doctrina şi practica lui Cristos şi a apostolilor, să-l ajutăm după cum are nevoie ;

-altfel, evitarea lui ar putea duce mai degrabă la distrugerea lui decāt la īndreptarea lui. 1 Tesaloniceni 5 :14.

De aceea, nu trebuie să-i considerăm pe aceşti oameni duşmani, ci să-i īndemnăm ca pe nişte fraţi, ca să-i ajutăm să-şi dea seama de păcatele lor şi să se pocăiască, şi astfel să se īmpace cu Dumnezeu şi cu biserica, şi să fie reprimiţi, arătāndu-le dragoste. 2 Tesaloniceni 3:15.