Cele 33 articole ale credinței
 
 
 

 

             Noi mărturisim: că Fiul lui Dumnezeu s-a născut şi a venit din veşnicie, într-un mod inefabil, din adevăratul Dumnezeu, Tatăl Lui, de aceeaşi esenţă şi substanţă cu Dumnezeul cel atotputernic, ca Lumină din adevărata Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, având aceeaşi înfăţişare ca a Dumnezeului invizibil, strălucirea gloriei Lui, şi imaginea exactă a persoanei Lui, astfel încât s-a născut şi a venit de la Dumnezeu Tatăl ca strălucirea luminii eterne, imaginea imaculată a puterii lui Dumnezeu şi imaginea bunătăţii Lui; fiind egal cu Tatăl  Lui în esenţă, formă şi atribute; egal în veşnicie, atotputernicie, sfinţenie şi persoană. Căci este o consecinţă inevitabilă ca Fiul să fie asemenea Tatălui.

Astfel, precum piatra despre care vorbeşte proorocul Daniel, care a fost tăiată din munte fără mâini şi a devenit ea însăşi un munte mare şi care este de aceeaşi esenţă şi substanţă cu muntele aşa că piatra din capul unghiului, aleasă şi scumpă, s-a născut sau a venit de la Dumnezeu, Tatăl cel atotputernic (care este numit o stâncă sau un munte veşnic) şi este de aceeaşi esenţă şi substanţă cu El. Ca urmare, în Isus Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu, trebuie să creadă, pe El trebuie să-L mărturisească, să-L slujească, să-L onoreze şi Lui să se închine toţi credincioşii, ca Dumnezeu adevărat împreună cu Tatăl. Dar, deoarece şi aceasta ţine tot de credinţă, şi nu de raţiune şi înţelegere, toate acestea trebuie privite, crezute, judecate şi exprimate nu uman sau carnal, ci divin şi spiritual.

Cu privire la naşterea şi provenienţa eternă şi divină şi la Dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, citim: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.” (Ps 2:7). „Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut. Şi iarăşi: Eu Îi voi fi Tată şi El îmi va fi fiu. Şi când duce iarăşi în lume pe cel întâi născut…” (Evr 1:5,6).

Tot aşa şi Hristos nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce a zis: Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.” (Evr 5:5).

Şi noi vă aducem vestea aceasta bună făcută părinţilor noştri, Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.” (Fapte 13:32,33). Observaţi că în acest pasaj Pavel nu face referire doar la învierea lui Hristos din morţi, ci în principal la naşterea lui eternă din Dumnezeu, Tatăl Lui.

Proorocul Mica, vorbind despre Betleem, spune: „…din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în veşnicie.” (Mica 5:2; Ioan 16: 28-30)

Din nou, Pavel spune: „El este chipul Dumnezeului nevăzut, cel întâi născut (observaţi întâi născut) din toată zidirea.” (Coloseni 1:15; Apoc 3:14)

De asemenea, Ioan: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (Ioan 1:18 şi 14)

Mai citiţi: Proverbe 8:23; Daniel 2:34, 45; Romani 8:29. Cu privire la dumnezeirea lui Hristos, citiţi: Psalmul 45:6; Evrei 1:8; Ioan 1:1; 20:28; 1 Ioan 5:20.



ARTICOLUL 3 Despre Duhul Sfânt