Cele 33 articole ale credinței Art. 6
 
  

 

                Mărturisim că: unicul Dumnezeu, atotputernic şi făcător de minuni, de la care vine orice lucru bun şi pentru care toate lucrurile sunt create şi îşi au fiinţa, împreună cu alte lucruri nevăzute a creat şi multe mii de îngeri pe care El i-a pus ca slujitori şi duhuri nemuritoare în slava lui glorioasă pentru a sluji Creatorului şi a-I aduce slavă, cinste şi mulţumire şi pe care i-a trimis ca mesageri pentru a sluji în felurite căi oamenilor care vor moşteni mântuirea; împreună cu ei Isus Hristos se va arăta pe norii cerului pentru a-i judeca pe toţi oamenii.

Şi el îi va proslăvi pe toţi cei ce cred şi sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi îi va face asemenea îngerilor nemuritori şi slăviţi şi îi va încununa împreună cu aceştia într-o glorie veşnică.

Dar, deoarece unii dintre îngeri au devenit necredincioşi şi apostaţi înaintea lui Dumnezeu Creatorul lor, a ajuns, prin păcatul lor voluntar de mândrie, lepădaţi de Dumnezeul cel sfânt şi neprihănit, ai cărui ochi sunt prea curaţi pentru a putea privi răul, şi au fost aruncaţi din ordinea glorioasă a cerului în iad, legaţi cu lanţuri ale întunericului şi păstraţi pentru ziua cea mare a judecăţii, pentru a fi condamnaţi împreună cu toţi necredincioşii la pedeapsă eternă.

Aceste duhuri necurate sau diavoli, sunt numite: prinţul întunericului şi duhul răutăţii, care stăpâneşte în văzduh şi lucrează în fiii neascultării; împreună cu care toţi necredincioşii, care sunt conduşi şi înşelaţi de Satan, sunt în părtăşie.

De asemenea, la început, Dumnezeul cel Atotputernic, într-un mod minunat şi dincolo de raţiunea şi înţelegerea omenească, a creat din nimic cerurile, pământul şi marea, cu toată oştirea lor glorioasă, El cel Binecuvântat zicând: „Să fie cerurile şi pământul; şi Cuvântul lui a fost o lucrare perfectă.” A împodobit cerurile cu multe lumini slăvite; două lumini mari, una să lumineze ziua iar cealaltă să conducă noaptea; împreună cu multe stele glorioase, pe care le-a rânduit spre slava Creatorului lor şi spre folosul oamenilor.

Astfel, Domnul cel Atotputernic a înzestrat pământul cu multe fântâni slăvite şi râuri, l-a împodobit cu copaci feluriţi şi animale, şi cu toate cele ce trăiesc şi se mişcă pe el. Şi El a creat marea, cu balene mari şi diverse feluri de peşti, pentru nevoile oamenilor, împreună cu toate cele ce trăiesc şi se mişcă înăuntrul ei. Din apă şi prin apă El a scos uscatul, prin Cuvântul Lui etern şi atotputernic. Acestea vor fi păstrate până în ultima zi, a judecăţii.

După ce Domnul Dumnezeu, în cinci zile şi cu înţelepciune şi strălucire, a creat cerurile, pământul şi marea, împreună cu toate lucrurile văzute, în a şasea zi El a dat omului formă din ţărâna pământului şi a suflat în el suflare de viaţă; din coasta lui a făcut-o pe Eva, o femeie, şi i-a dat-o ca ajutor.

Mai mult, El l-a iubit mai presus de celelalte creaturi şi l-a îmbrăcat ca pe Sine cu virtuţi divine precum neprihănirea şi sfinţenia; i-a dăruit cu înţelepciune, vorbire şi raţiune pentru a-L putea cunoaşte pe Creator, a se teme de El şi a-L iubi şi a-L sluji în ascultare de bună voie.

El i-a aşezat ca stăpâni peste toate creaturile, dăruindu-le nemurire, pentru ca ei să poată trăi şi exista înaintea Lui, să poată stăpâni şi domni peste toate creaturile pe care Domnul Dumnezeu le-a creat.

Cu privire la această minunată creaţie, citim: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute.” (Apoc 4:11)

Căci prin El au fost făcute toate lucrurile, care sunt în ceruri şi pe pământ, văzute şi nevăzute, fie că sunt tronuri, domnii, stăpâniri sau puteri; toate au fost făcute de El şi pentru El. (Col 1:16; Ps 33:6)

Cu privire la îngeri, citim: „Din vânturi face îngeri ai Lui şi dintr-o flacără de foc slujitori ai Lui. Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?” (Evr 1:7, 14; Ps 104:4).

Despre apostazia îngerilor, citim: „Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în adânc unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată” (2 Pet 2:4; Iuda 6; Luca 10:18; Is 14:8; Apoc 12:4)

Cu privire la crearea lucrurilor văzute, citim: „La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul” (Gen 1:1; Ioan 1:3; Ps 33:6)

Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede, n-a fost făcută din lucruri care se văd.” (Evr 11:3; Fapte 17:24; Ps 146:6; 148:5)

Cu privire la crearea omului, citim: „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră.” (Gen 1:26)

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Gen 2:7; Fapte 17:25; 1 Cor 15:45)

Despre felul în care a fost creat omul, citim: „Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană...” (Ecl 7:29; Gen 1:29; 5:1)

Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi o sfinţenie pe care o dă adevărul.” (Ef 4:24)

Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcute şi iată că erau foarte bune.” (Gen 1:31; Deut 32:4)