Cele 33 articole ale credinței Art. 8
 

 

                  Mărturisim că Adam şi Eva, căzând în felul acesta sub mânia şi judecata lui Dumnezeu, în moarte şi condamnare veşnică, împreună cu toţi urmaşii lor, astfel încât nici un remediu nu s-a găsit în cer şi pe pământ, printre fiinţele create, care să-i poată ajuta şi răscumpăra, şi împăca cu Dumnezeu care este Creatorul tuturor lucrurilor, şi care este Dumnezeul cel Atotputernic (împotriva slavei căruia ei au păcătuit şi care este singurul care îi putea vindeca), care este bogat şi plin de har şi îndurare, şi care a avut milă de Adam şi urmaşii lui şi, de aceea, le-a promis că Îl va trimite pe Unicul Său Fiu ca Răscumpărător şi Salvator, pe care-l va pune ca o piedică între Satan şi femeie împreună cu sămânţa ei, pentru a mângâia şi ajuta omenirea căzută, zdrobind capul şarpelui şi dezbrăcându-l de orice putere; şi astfel să-l elibereze pe Adam şi pe toţi urmaşii lui din robia păcatului, din puterea diavolului şi din pierzarea eternă şi să-l împace cu Dumnezeu.

Şi, după cum prin promisiunea Lui, Dumnezeu a avut grijă de goliciunea interioară sufletească a lui Adam şi a urmaşilor lui, ca simbol al ţinerii acestei promisiuni, El a acoperit şi ruşinea exterioară şi goliciunea trupului, făcând haine din piei de animale şi îmbrăcându-i cu ele.

Şi, după cum prin acest prim păcat Adam a adus moartea şi condamnarea eternă nu numai asupra lui, ci şi a tuturor urmaşilor lui, fără excepţie şi fără să fie nevoie de propriile lor fapte rele, Dumnezeu cel Atotputernic, prin singurul Mântuitor promis, Isus Hristos, a răscumpărat, a izbăvit, a justificat în faţa condamnării şi a pus într-o stare de har şi împăcare cu Sine pe toţi oamenii, fără excepţie şi fără să fie nevoie de faptele lor bune, numai prin mila şi harul Său.

Astfel, niciunul din urmaşii lui Adam nu este creat sau născut în condamnare, ci toţi sunt născuţi şi vin pe lume într-o stare de har şi împăcare cu Dumnezeu. De aceea considerăm că este nu numai nebiblic, ci chiar împotriva naturii lui Dumnezeu, care este drept, neprihănit, sfânt şi milostiv, ca El să pedepsească prin condamnare eternă numai pe baza păcatului lui Adam, un mare număr dintre urmaşii lui care mor în copilăria lor, fără a-l urma în păcatul lui;

Îl vedem pe bunul Dumnezeu, prin Hristos şi de dragul lui Hristos, iertându-l cu atâta bunătate pe Adam (care a păcătuit el însuşi) şi punându-l într-o stare de har.

Dar oamenii care ajung la înţelegerea binelui şi răului şi care, prin pofta trupului şi prin propriile lor dorinţe sunt atraşi departe de calea virtuţii şi inocenţei şi îl urmează pe Adam în păcat se despart de Creatorul lor şi, ca urmare, nu pier şi nu sunt condamnaţi din pricina nelegiuirii lui Adam, ci din pricina propriei necredinţe şi propriilor fapte rele.

Dar, Dumnezeul cel neprihănit, care iartă într-adevăr păcatul, dar care adesea nu rabdă să-l vadă nepedepsit, a permis ca pedeapsa temporară să rămână asupra lui Adam şi a Evei şi a urmaşilor lor, pentru ca prin ea să înveţe să-L cunoască pe Creatorul lor, să se teamă de El şi să-L slujească şi să se ferească de păcat. Astfel, deoarece încă din copilărie au o natură înclinată spre păcat şi rău, împotriva cărora duc un război permanent, sunt lipsiţi de paradis, trebuie să-şi acopere goliciunea, femeile trebuie să se supună autorităţii şi voinţei soţilor lor, trebuie să-şi aducă pe lume copiii cu durere şi chin, şi toţi trebuie să-şi câştige hrana în toate zilele vieţii lor cu trudă şi durere, dintr-un pământ corupt, până când se vor întoarce în ţărâna din care au fost luaţi.

Dar toţi credincioşii primesc în viaţa aceasta restaurarea sau justificare în Hristos numai prin credinţă, ca speranţă, şi apoi, după învierea morţilor, o vor primi cu adevărat şi se vor bucura de ea pentru totdeauna.

Cu privire la aceste făgăduinţe mângâietoare şi glorioase, citim: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Gen 3:15; Ef 2:14,15)

Despre felul în care această promisiune a fost reînnoită în sămânţa şi rasa lui Adam, citim: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi un proroc ca mine: să ascultaţi de El.” (Deut 18:15; fapte 7:37). Lui Avraam (Gen 12:3; 22:18; Fapte 10:43)

Cu privire la faptul că această promisiunenu se referă doar la un anumit grup de oameni, ci este pentru toţi, fără discriminare, citim:

Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit osânda care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. Căci cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” (Rom 5:18,19)

Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos.” (1 Cor 15:21,22)

Lumina aceasta era adevărata lumină, care luminează pe orice om venind în lume.” (Ioan 1:9, 29)

El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan 2:2)

Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El şi să împace totul cu Sine, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcnd pace prin sângele crucii Lui.” (Col 1:19, 20)

Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuirea pentru toţi oamenii, a fost arătat.” (Ti 2:11). Citiţi de asemenea: Rom 3:24; 11:32; 1 Tim 4:20; 2 Cor 5:19; 1 Ioan 4:10; Isa 5:36; 1 Pet 2:24.

Despre faptul că împărăţia cerurilor este promisă prin Hristos copilaşilor, fără nici o deosebire, citim: „Atunci I-au adus nişte copilaşi ca să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia Cerurilor este a celor ca ei.” (Mat 19:13,14; 18:3; Marcu 10:13; Luca 18:15)

Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui săi şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său. Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el şi răutatea celui rău va fi peste el. (Ezec 18:20, 4) „Să nu omori pe părinţi pentru copii şi să nu omori pe copii pentru părinţi. Fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.” (Deut 24:16; Ier 31:21)

Pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate” (Fapte 17:31; Ps 7:11; 2 Tim 4:8)

Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit.” (Marcu 16:16) „Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul.” (Rom 2:9