Cele 33 articole ale credinței Art. 17
 
 
 

Despre aceasta mărturisim că: Hristos este adevăratul şi făgăduitul Profet, Mare Preot şi Rege, despre care Moise şi profeţii au spus mai dinainte şi au proclamat şi spre care foştii regi şi preoţi au arătat, precum nişte imagini şi umbre. Şi motivul specific al venirii Lui în lume a fost: să distrugă lucrările diavolului, să caute ce era pierdut, să elibereze rasa umană din robia păcatului şi de sub puterea diavolului şi să-i împace cu Dumnezeu, mântuind astfel păcătoşii.

În slujba de profet, El a venit de la Tatăl în lume pentru a proclama oamenilor prin Evanghelie tot sfatul şi voia lui Dumnezeu, care fuseseră ascunse de la întemeierea lumii, predicând astfel izbăvirea robilor, Evanghelia săracilor, anul de îndurare al Domnului, în conformitate cu care, după ultima declaraţie şi voie a lui Dumnezeu, toţi trebuie să trăiască şi să umble după regula desăvârşită a credinţei, care va ţine până la sfârşitul lumii.

În slujba de Mare Preot, El a împlinit şi a schimbat preoţia levitică şi, prin jertfa unică de pe cruce a deschis intrarea închisă spre Sfânta Sfintelor şi, prin această jertfă de valoare eternă, a împlinit şi a terminat cu jertfele legii şi a obţinut ă răscumpărare veşnică. Astfel, împăcând omenirea cu Tatăl, s-a aşezat la dreapta Măririi în ceruri şi a devenit pentru credincioşi unicul Avocat, Mijlocitor şi Mare Preot înaintea lui Dumnezeu Tatăl Lui şi trăieşte pentru totdeauna, făcând mijlocire pentru ei.

În slujba de Rege, El a venit cu întreaga putere de la Tatăl Lui cel Atotputernic pentru a reinstaura, ca mare Rege al regilor şi cârmuitor al poporului, judecata şi neprihănirea pe pământ, fiind trimis ca încoronare a tuturor regilor Israelului. Dar, după cum împărăţia Lui nu era din lumea aceasta, El era un rege spiritual, ceresc, a evitat orice regalitate pământească din lumea aceasta, dorind şi având doar oîmpărăţie spirituală, cerească.
 Printre supuşii Lui, El a reformat, a îmbunătăţit şi a împlinit poruncile, legile şi obiceiurile date de Moise. Ca rege, le-a poruncit supuşilor Lui şi le-a interzis orice fel de răzbunare, fie prin cuvânt, fie prin fapte,i-a învăţat să-şi schimbe săbiile pe pluguri şi suliţele pe coase şi seceri, să nu mai înveţe războiul ci, dimpotrivă, după exemplu lui Hristos, Conducătorul lor, să-şi iubească vrăjmaşii, să se roage pentru ce ce-i rănesc şi-i prigonesc – foarte departe într-adevăr de a le permite să înceapă un război împotriva duşmanilor lor cu arme fireşti.
Hristos Şi-a înarmat poporul numai cu armura Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, cu care se lupte împotriva cărnii şi sângelui, păcatului şi multiplelor manifestări ale răului şi astfel să primească în final prin har, de la acest Rege etern, cununa vieţii veşnice şi o mar răsplătire.

Despre faptul că Hristos este profetul promis de Dumnezeu, de care trebuie să ne temem şi să Îl urmăm, ca învăţător perfect al voii lui Dumnezeu, citim: „Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de El!” (Deut. 18:15; Fapte 7:37; 3:22; Mat. 17:5)

Şi avem cuvântul proorociei făcut și mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.” (2 Pet. 1:19)

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.” (Evr. 1:1, 2)

Despre profeţiile Lui, citiţi: Mat. 24 până la Luca 17:20; 19:41-44.

Despre slujba Lui preoţească, citim: „Şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă” (Evr. 10:21, 22)

Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii.” (Evr. 7:12)

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, etc.” (Evr. 9:11)

Despre predicarea Lui, citiţi: Mat. 9:35; Mc. 1:14; Mat. 5:2; 11:1; Lc. 4:15)

Despre slujba Lui de Rege, citim: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine;” (Zah. 9:9; Mat. 21:5)

Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară.” (Ier. 23:5; 33:15; Is. 32:1)

Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” (Ioan 1:49; Fapte 10:36; 2 Cor 4:5; Fil 2:11)

Despre Împărăţia Lui spirituală, citim: „El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” (Lc. 1:32, 33)

El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, cari sunt cu El, de asemenea îi vor birui.” (Apoc. 17:14)

Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărăteasca” (1 Pet. 2:9; Ex. 19:6; Apoc. 5:10, Ioan 18:36, 37; ps. 22:28)

Despre guvernarea Lui, citim: „Iată, l-am pus martor pe lângă popoare, cap şi stăpânitor al popoarelor.” (Is. 55:4)

Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă.” (Iac. 4:12; 1 Cor 9:21; Mat. 12:8; 28:20; Iac. 1:25)

       ARTICOLUL 18 Despre biserica lui Dumnezeu şi despre comuniunea credincioşilor