Cele 33 articole ale credinței Art. 32
 
 
 Peste acestea, Hristos a fost desemnat de Tatăl Lui ca judecător al viilor şi morţilor, care nu va ţine seama de faţa omului sau de mărturia cuiva, căci inima, mintea şi gândurile fiecăruia sunt descoperite înaintea Lui ca o carte deschisă. Cest judecător drept va judeca toată lumea după dreptate şi, ca Mare Păstor al oilor, a pronunţa o judecată irevocabilă şi eternă asupra lor, răsplătind fiecărui în trup după faptele lui.
Tuturor credincioşilor, copiilor regeneraţi ai lui Dumnezeu, care în această viaţă, ca nişte oi ascultătoare, au ascultat şi au urmat glasul lui Hristos, El le va spune „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii.” Şi, tuturor celor necredincioşi care nu L-au primit pe Hristos şi Cuvântul lui în viaţa aceasta ci, ca nişte capre neascultătoare şi încăpăţânate, L-au respins, le va spune „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi pentru îngerii lui.”
În ziua cea din urmă a Domnului, Dumnezeul cel drept va dezbrăca această lume de toate darurile ei bune, astfel încât soarele, luna şu stelele îşi vor pierde strălucirea şi toată slava şi lumina lumii se va preface în întuneric. În vremea aceea, pământul, apele şi izvoarele se vor preface în smoală şi pucioasă, care va arde pentru totdeauna.
Şi, văzând că în multe locuri din Scriptură, acest pământ este numit iadul şi că nicăieri nu se vorbeşte despre vreun alt iad, el este privi ca locul de pedeapsă şi blestem, iazul de foc şi întunericul în care toţi necredincioşii vor suferi chinul iadului şi condamnarea eternă, fiind astfel în fine pedepsiţi şi chinuiţi cu lucrurile vizibile, pe care le-au ales în locul celor invizibile şi eterne şi au vrut să le slujească.

În acel loc de întuneric şi în iazul de foc, după ce au fost înviaţi iar sufletul lor reunit cu trupul, necredincioşii vor fi condamnaţi de către Hristos. Atunci se va împlini ceea ce este scris cu privire la această tristă zi din urmă a despărţirii şi anume, din doi care dorm într-un pat, care lucrează pe câmp, sau sunt la moară unul va fi luat pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh iar ceilalţi vor fi lăsaţi şi condamnaţi să ajungă în fântâna de întuneric, unde vor fi chinuiţi împreună cu diavolul şi îngerii lui, arzând şi suferind toată eternitatea, lipsiţi pentru toată eternitatea de harul şi mila lui Dumnezeu, aceasta este a doua moarte.

Despre judecata cea din urmă şi despre faptul că întreaga rasă umană va apărea înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru a-şi primi pedeapsa trupească eternă, citim: „Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.” (Fapte 10:42)

Pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta. (Fapte 17:31; Ps. 7:11)

Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Cor. 5:10; Rom. 14:10)

Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.” (Apoc. 20:12; Dan. 7:10)

Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre.” (Mat. 25:31, 32; 16:27; 26:64; 2 Tes. 1:7)

Despre iad şi despre locul de condamnare, citim: „Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion. Pâraiele Edomului se vor preface în smoală, şi pulberea lui în pucioasă; da, ţara lui va fi ca smoala care arde. Nu se va stinge nici zi nici noapte, şi fumul lui se va înălţa în veci. Din veac în veac va fi pustiit, şi nimeni nu va trece prin el în veci de veci.” (Is. 34:8-10; 2 Pet. 3:10)

Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două. Pământul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor.” (Num. 16:31, 32)

Citiţi mai departe despre Sodoma şi Gomora, despre cu au fost dărâmate şi condamnate, transformate într-un exemplu şi despre faptul că pământul este numit iad (Gen. 19:24; Iuda 7; Fapte 2:27, 31; Ps. 16:11)

Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă!” (Iac. 5:3)

Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură.” (Mal. 4:1)

Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca sa fie pedepsiţi în ziua judecăţii” (2 Pet. 2:9)

El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.” (Iuda 6; Mat. 25:30; Rom. 14:10; 2 Cor. 5:10)

Citiţi mai departe despre durerea cumplită şi de nesuportat a iadului (Mc. 9:46; Mat. 22:13; 24:51; 25:30, 41; Apoc. 19:20; 21.8)

ARTICOLUL 33 Despre împărăţia cerurilor şi viaţa veşnică